Semnele depresiei și anxietății:
când mergi la medicul de familie și când la medicul psihiatru
În ultimii ani, discuțiile despre sănătatea mintală au devenit mai prezente, însă există în continuare prejudecăți. Oamenilor le este uneori greu să știe când o perioadă dificilă depășește nivelul stresului obișnuit și devine o problemă care are nevoie de atenție medicală. La fel de greu este, de multe ori, să alegi cui ceri ajutorul: prietenilor, familiei, medicului de familie, psihologului sau medicului psihiatru.
Organizația Mondială a Sănătății definește sănătatea mintală ca pe o stare de bine psihică ce îi permite unei persoane să facă față stresului vieții, să își folosească abilitățile, să învețe, să lucreze și să contribuie la comunitate[1]. Cu alte cuvinte, sănătatea mintală nu înseamnă doar absența unei tulburări psihice, ci și capacitatea de a funcționa, de a relaționa și de a cere sprijin atunci când problemele nu mai pot fi gestionate de unul singur.
Problemele de sănătate mintală afectează mai mult de una din cinci persoane în țările OCDE și UE[2].
Este probabil ca această cifră să subestimeze amploarea reală a problemei, întrucât multe cazuri mai ușoare nu sunt diagnosticate sau nu sunt raportate din cauza stigmatizării sociale persistente și a limitărilor sistemelor de sănătate existente.
Dintre cazurile diagnosticate, tulburările de anxietate sunt cele mai frecvente, reprezentând aproximativ 40 % din totalul cazurilor. Acestea sunt urmate de tulburările depresive, cu 20 %, apoi de tulburările legate de consumul de substanțe cu 17%, aici fiind inclus și consumul de alcool.
Când trebuie să ceri ajutor
„Medicul de familie poate ajuta pacientul să înțeleagă dacă simptomele pe care le are țin de o perioadă de stres, de o problemă medicală generală sau de o suferință psihică ce are nevoie de evaluare specializată.”
Dr. Camelia BAKRI, coordonator Grupul de lucru sănătate mintală, SNMF
Nu orice zi proastă este depresie și nu orice emoție puternică înseamnă tulburare psihică. Dar există semne care nu ar trebui ignorate, mai ales când acestea persistă și viața de zi cu zi este afectată.
Specialiștii descriu depresia ca pe o stare de tristețe sau dispoziție scăzută care durează și interferează cu funcționarea zilnică, iar anxietatea ca pe îngrijorare, frică sau panică persistente și intense.[3]
Dacă timp de mai multe săptămâni te confrunți cu tristețe persistentă, teamă, iritabilitate, lipsă de energie, insomnie, dificultăți de concentrare, retragere socială, pierderea interesului pentru activități obișnuite sau dificultăți în gestionarea activităților cotidiene, ar trebui să discuți cu un medic sau cu un specialist în sănătate mintală, pentru o evaluare corectă și sprijin adecvat.
Medicul de familie – primul punct de contact
“În cabinetul medicului de familie, depresia și anxietatea nu apar întotdeauna sub forma unei suferințe declarate direct. De multe ori, pacientul vine pentru oboseală, insomnie, dureri sau dificultăți de concentrare. Rolul nostru este să vedem și ceea ce nu este spus explicit.”
Dr. Camelia BAKRI, coordonator Grupul de lucru sănătate mintală, SNMF
Pentru multe persoane, medicul de familie este primul specialist la care ajung atunci când observă că starea lor fizică sau psihică s-a alterat. În practică, pacienții vorbesc mai mult despre simptome fizice: oboseală persistentă, palpitații, dureri de cap, tulburări de somn, lipsa energiei sau dificultăți de concentrare. Din acest motiv, evaluarea inițială este importantă: simptomele emoționale pot avea legătură atât cu tulburări de sănătate mintală, cât și cu afecțiuni medicale fizice, efecte adverse ale unor tratamente, consum de alcool sau alte substanțe ori factori de stres majori.
În România, accesul la servicii de sănătate mintală poate rămâne dificil pentru mulți pacienți. Analiza OECD privind sistemul de sănătate din România, publicată în 2025, arată că îngrijirea este încă centrată în mare parte spre serviciile spitalicești, în timp ce serviciile comunitare sunt insuficeint dezvoltate.[4] De aceea, medicul de familie are un rol important în identificarea devreme a simptomelor și evaluarea riscului.
În timpul consultației, medicul de familie urmărește câteva aspecte esențiale: de când au apărut simptomele, cât de des apar, cât de mult afectează somnul, munca, relațiile și activitățile zilnice, dacă există gânduri de auto-vătămare, dacă pacientul consumă alcool în exces sau alte substanțe și dacă au existat episoade similare în trecut.
Când este recomandat consultul psihiatric
“Cei mai mulți oameni ajung la psihiatru târziu, când simptomele sunt deja accentuate. Multe dintre ele pot fi însă recunoscute mult mai devreme: dacă învățăm să le observăm sau dacă le discutăm cu medicul de familie, pentru a ne îndruma la timp către psihiatru, simptomatologia tulburărilor de sănătate mintală își poate schimba complet evoluția. A cere ajutor din vreme nu înseamnă o boală gravă — de multe ori, este tocmai felul prin care o eviți.”
Ș.L. Lucrări Univ. Dr. Ana GIURGIUCA, fost președinte ARPP
Una dintre temerile frecvente ale pacienților apare atunci când sunt trimiși la un consult psihiatric. În realitate, la psihiatru se poate ajunge prin moduri multiple, iar cele mai multe nu înseamnă o urgență.
Cel mai târziu și în forma cea mai severă, pacientul ajunge la psihiatru prin camera de gardă a unui spital de psihiatrie, atunci când simptomele sunt acute și nu mai pot fi gestionate altfel. Aici poate fi necesară o internare sau recomandarea unui tratament monitorizat ulterior în ambulatoriul de psihiatrie.
Cel mai devreme, însă, drumul către psihiatru poate începe în cabinetul medicului de familie. Atunci când semnele unei tulburări psihice sunt recunoscute din timp, medicul de familie poate trimite pacientul la un consult psihiatric în ambulatoriu, fie că este vorba de debutul unei tulburări severe, fie de o suferință care nu va avea niciodată nevoie de internare, ci doar de tratament ambulatoriu. Această recunoaștere din timp a suferinței este, ea însăși, una dintre cele mai bune căi de a preveni agravarea simptomelor.
Psihiatrul asigură, de asemenea, și controale de monitorizare în regim ambulatoriu, în contract cu Casa de Asigurări de Sănătate. Aceste consultații cuprind urmărirea clinică și ajustarea tratamentului, pe termen scurt, sau, în cazul bolilor cronice, stabilizarea simptomatologiei pe termen lung, pentru prevenirea recăderilor. Pacienții deja diagnosticați cu o tulburare severă, aflați în remisiune sub tratament, pot merge la medicul psihiatru fără a mai avea nevoie de o nouă trimitere.
Nu în ultimul rând, te poți adresa direct psihiatrului, în regim privat, atunci când recunoști la tine semne de depresie sau anxietate și îți dorești o evaluare de specialitate.
Cu cât semnele sunt recunoscute mai devreme, printr-o bună informare sau printr-o discuție deschisă cu medicul de familie, cu atât evaluarea de specialitate poate veni la timp. Merită luate în serios mai ales atacurile de panică repetate, anxietatea severă, episoadele depresive, tulburările marcate de somn sau comportament, halucinațiile ori episoadele de pierdere a controlului. Evaluarea și intervenția precoce schimbă adesea în bine evoluția pe termen lung.
Cum decurge un consult psihiatric
„Un consult psihiatric pornește de la o convingere simplă: suferința psihică este reală, merită înțeleasă și poate fi tratată, la fel ca orice altă problemă de sănătate. A primi un diagnostic înseamnă a da un nume unei dificultăți care până atunci părea greu de cuprins, iar ceea ce poate fi numit poate fi și abordat. Aici se află grija pentru pacient: în atenția față de felul în care își trăiește suferința și în sprijinul oferit prin tratamentele cu eficacitate dovedită, psihoterapeutice și medicamentoase, potrivit ghidurilor de specialitate.”,
Ș.L. Lucrări Univ. Dr. Ana GIURGIUCA, fost președinte ARPP
Consultul psihiatric începe cu o discuție detaliată despre simptome, istoricul medical, tratamentele existente, stilul de viață și impactul dificultăților asupra vieții de zi cu zi. Dincolo de aceste date, medicul caută să înțeleagă și cum trăiește pacientul suferința, felul în care o resimte și în care aceasta îi scimbă raportul cu mediul din jur. Folosind acest punct de plecare, în funcție de situație, psihiatrul poate recomanda monitorizare, psihoterapie, schimbări ale stilului de viață, tratament medicamentos sau evaluări suplimentare, opțiuni care nu se exclud, ci sunt alese în funcție de ceea ce se potrivește cel mai bine nevoilor pacientului.
În jurul medicației psihiatrice există încă multe prejudecăți. Platforma e-Psihiatrie, administrată de Asociația Română de Psihiatrie și Psihoterapie, explică faptul că alegerea unui tratament psihotrop ține cont de diagnostic, simptomele țintă, istoricul pacientului, starea medicală generală, riscuri, reacții adverse, doză și durată suficientă pentru eficiență, iar medicația psihotropă trebuie prescrisă de medicul psihiatru.[5]
Totodată, evaluarea sănătății mintale trebuie să respecte drepturile pacientului și confidențialitatea. Legea sănătății mintale și normele de aplicare reglementează evaluarea, protecția persoanei evaluate și păstrarea confidențialității informațiilor medicale.[6]
De ce contează intervenția timpurie
Cu cât o persoană cere ajutor mai devreme, cu atât cresc șansele ca simptomele să fie gestionate mai eficient și să fie redus impactul asupra vieții personale și profesionale. Problema este că, la nivel global, majoritatea persoanelor cu tulburări mintale nu primesc îngrijire formală. OMS estimează că doar 9% dintre persoanele cu tulburare depresivă majoră primesc tratament minim adecvat la nivel global.[7]
Lipsa sprijinului are și costuri sociale și economice. OMS estimează pierderi globale de productivitate de 1 trilion de dolari anual numai din cauza depresiei și anxietății.[8] La nivel european, Consiliul Uniunii Europene amintește că, înainte de pandemie, cel puțin 84 de milioane de persoane din UE aveau probleme de sănătate mintală, echivalentul a mai mult de una din șase persoane.[9]
Sănătatea mintală este parte din sănătatea generală a individului, iar suferința psihică merită evaluată la fel de firesc ca tensiunea arterială, diabetul sau o durere persistentă.
Când este o urgență
„Sunt momente în care o tulburare psihică schimbă însuși felul în care persoana percepe prezentul, mediul din jur și, în formele cele mai grave, realitatea. Apare astfel o desincronizare în urma căreia deciziile nu mai țin seama de riscuri, așa cum ar face-o într-o stare de sănătate mintală. Atunci, o internare pe care persoana nu o consideră motivată reprezintă o soluție necesară pentru a o proteja și a-i reda, prin tratament, libertatea de a decide din nou pentru sine. Pentru cei apropiați, a solicita ajutor psihiatric nu este un gest împotriva persoanei apropiate, ci recunoașterea unei suferințe care poate fi tratată.”
Ș.L. Lucrări Univ. Dr. Ana GIURGIUCA, fost președinte ARPP
xistă situații în care nu mai este timp să cauți răspunsuri pe internet, o programare sau să aștepți ca simptomele să treacă de la sine. Atunci când apar gânduri sucidare (cu atât mai mult dacă sunt însoțite de un plan concret), o tentativă de autovătămare, un comportament agresiv, confuzie severă, halucinații, pierderea contactului cu realitatea sau imposibilitatea de a mai avea grijă de tine, situația trebuie tratată ca urgență. În aceste cazuri se apelează 112 sau se merge direct la camera de gardă a unui spital de psihiatrie.
Depresia este frecvent însoțită de gânduri legate de moarte, fiind important să se poată vorbi deschis despre ele. Un medic de familie sau orice alt profesionist poate evalua acest risc printr-o discuție sinceră, fără teama că simpla abordare a subiectului ar putea induce astfel de gânduri. A întreba și a răspunde onest este, dimpotrivă, un prim pas către ajutor și o formă de protecție.
Psihiatria are aici o particularitate care o deosebește de celelalte specialități medicale. Atunci când o tulburare psihică afectează temporar tocmai capacitatea persoanei de a evalua ceea ce i se întâmplă, legea permite o internare chiar și fără acordul ei, nu pentru a-i lua libertatea, ci pentru a o proteja până când, prin tratament, își recapătă claritatea și dreptul de a hotărî pentru sine. De cele mai multe ori, această capacitate revine pe măsură ce starea se ameliorează.
Pentru familie și pentru cei apropiați, acesta este poate cel mai greu moment. Când o persoană dragă se află într-o astfel de stare, se apelează 112, iar echipajul medical și Poliția pot interveni pentru a duce persoana aflată în dificultate la spital, în siguranță. A face acest pas nu înseamnă a acționa împotriva persoanei iubite, ci a recunoaște o tulburare psihică ce o copleșește temporar și a o însoți spre o viață în care își poate relua controlul asupra propriilor decizii. Nu este un motiv de vinovăție, ci o decizie responsabilă, luată din grijă.
OMS arată că suicidul reprezintă peste 1% din cauzele globale de deces, iar pentru fiecare deces prin suicid există, statistic, peste 20 de tentative.[10] Tocmai de aceea, mesajul trebuie să rămână limpede: atunci când există risc imediat, nu se așteaptă „să vedem cum evoluează”. Se cere ajutor de urgență.
Ce ar trebui să știi după prima consultație
„Pacientul are nevoie de un traseu clar. La finalul consultației trebuie să știe ce urmărește, când revine și ce semne ar trebui să îl trimită mai repede la medic. În sănătatea mintală, continuitatea este esențială.”
Dr. Camelia BAKRI, coordonator Grupul de lucru sănătate mintală, SNMF
Indiferent dacă primul pas este la medicul de familie sau la medicul psihiatru, pacientul ar trebui să plece cu trei răspunsuri clare: ce se suspectează, care este următorul pas și când are loc următoarea evaluare. Un traseu medical bun nu înseamnă doar „mergeți la specialist”, ci și o minimă continuitate: cine urmărește cazul, când se revine la control și ce semne impun revenirea mai rapidă.
Profilul OMS pentru România din Mental Health Atlas 2024 arată că monitorizarea după externarea din serviciile psihiatrice rămâne limitată, ponderea persoanelor revăzute în decurs de o lună fiind raportată la 25% sau mai puțin.[11] Tocmai de aceea, claritatea traseului contează: pacientul are nevoie să știe că nu rămâne singur între două consultații.
Pe scurt
Dacă starea emoțională îți afectează viața de zi cu zi, cere ajutor. Dacă nu știi unde să mergi și nu este urgență, începe cu medicul de familie. Dacă simptomele sunt severe, persistente sau ai deja un diagnostic psihiatric, mergi la psihiatru. Dacă există risc imediat pentru tine sau pentru altcineva, sună la 112.
Primul pas nu trebuie să fie perfect. Trebuie doar să fie făcut.
[1] World Health Organization, Mental health, fact sheet, updated 8 October 2025: https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/mental-health-strengthening-our-response
[2] OECD (2026), The Economic Case for Preventing Mental Ill Health, OECD Health Policy Studies, OECD Publishing, Paris, https://doi.org/10.1787/16668f16-en
[3] Centers for Disease Control and Prevention, Mental Health Conditions & Care, updated 28 January 2026: https://www.cdc.gov/mental-health/about-data/conditions-care.html
[4] OECD, OECD Reviews of Health Systems: Romania 2025, raport publicat de Ministerul Sănătății: https://www.ms.ro/media/documents/Raport_OCDE.pdf
[5] e-Psihiatrie.ro, Medicația psihiatrică: https://e-psihiatrie.ro/resurse-pentru-public/medicatia-psihiatrica/
[6] e-Psihiatrie.ro, Legea sănătății mintale și a protecției persoanelor cu tulburări psihice, Legea nr. 487/2002: https://e-psihiatrie.ro/legea-sanatatii-mintale-si-a-protectiei-persoanelor-cu-tulburari-psihice-legea-nr-4872002-partea-i/
[7] World Health Organization, World mental health today: latest data, Geneva, 2025, ISBN 978-92-4-011381-7: https://iris.who.int/server/api/core/bitstreams/31714489-1345-4439-8b37-6cbdc52e15ca/content
[8] World Health Organization, World mental health today: latest data, Geneva, 2025, ISBN 978-92-4-011381-7: https://iris.who.int/server/api/core/bitstreams/31714489-1345-4439-8b37-6cbdc52e15ca/content
[9] Council of the European Union, Mental health, updated 2025: https://www.consilium.europa.eu/en/policies/mental-health/
[10] World Health Organization, World mental health today: latest data, Geneva, 2025, ISBN 978-92-4-011381-7: https://iris.who.int/server/api/core/bitstreams/31714489-1345-4439-8b37-6cbdc52e15ca/content
[11] World Health Organization, Mental Health Atlas 2024, Romania country profile: https://cdn.who.int/media/docs/default-source/mental-health/mental-health-atlas-2024-country-profiles/romania1.pdf?sfvrsn=a6e79f9d_3