Cu ocazia Zilei Mondiale a Sănătății Mintale, marcată la 10 octombrie, senatoarea Carmen Orban a susținut în ședința Senatului din 7 octombrie 2026 o declarație politică în care atrage atenția asupra distanței dintre discursul public și realitatea din teren în România. Senatoarea pledează pentru servicii de sănătate mintală mai apropiate de comunitate, pentru prevenție și intervenție timpurie, precum și pentru un mecanism de finanțare publică a consilierii psihologice și a psihoterapiei, prin decontarea unui număr de ședințe.
“Ca în fiecare an, la 10 octombrie, celebrăm Ziua Mondială a Sănătății Mintale, eveniment care își propune să marcheze, dincolo de mesajele de solidaritate, de conferințe și declarații mai mult sau mai puțin formale, un moment de evaluare lucidă a felului în care statele își îndeplinesc una dintre obligațiile lor fundamentale legate de protejarea sănătății propriilor cetățeni, cu referire expresă la sănătatea psihică.
Atât la nivelul ONU, cât și al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) este acordată o importanță deosebită aspectelor privind sănătatea mintală. Astfel, potrivit rezoluțiilor și orientărilor strategice ale ONU și OMS în domeniu, depresia, anxietatea, tulburările psihice severe, dependențele și suferința psihologică nu mai pot fi tratate ca probleme marginale, individuale sau care țin strict de contextul familial, ele reprezentând o realitate socială majoră, cu efecte relevante asupra educației, pieței muncii, familiei, siguranței sociale și, nu în ultimul rând, asupra coeziunii oricărei societăți democratice.
Tematica aleasă și promovată de OMS pentru 2026 – „lived experiences heard: real voices, real change” / „ascultarea experiențelor trăite: voci autentice, schimbări reale” – transmite un mesaj simplu, dar extrem de sugestiv: politicile de sănătate mintală trebuie construite pornind de la nevoile reale ale oamenilor și nu trebuie să rămână cantonate în zona declarațiilor strict formale ale instituțiilor publice.
Altfel spus, este nevoie de servicii apropiate de comunitate, de intervenție timpurie, corelată cu gravitatea afecțiunii psihice respective și, mai ales, de respect pentru demnitatea pacientului, precum și de o abordare care să nu reducă sănătatea mintală la simpla internare și tratamentul medicamentos aferent.
În România, există, încă, din păcate, o distanță mult prea mare între discursul public formal și realitatea de pe teren. Există zone întregi ale țării în care accesul la servicii de sănătate mintală este dificil, dacă nu chiar iluzoriu, avem prea puține servicii comunitare pe acest palier, ne confruntăm chiar cu un deficit de specialiști cu o calificare adecvată în domeniu și avem, în continuare, o concentrare excesivă a intervenției în jurul spitalului, în locul prevenției, al ambulatoriului și al îngrijirii continue.
Situația este cu atât mai gravă în cazul adicților, în condițiile în care consumul de droguri și de alte substanțe psihoactive face ravagii, mai ales, în rândul adolescenților și tinerilor, devenind o problemă care nu mai poate fi abordată prin măsuri fragmentare sau reacții întârziate.
Este nevoie de mai multe centre specializate, de servicii de dezintoxicare, de tratament psihiatric, de consiliere psihologică, de psihoterapie și, nu în ultimul rând, de programe reale de reintegrare socială a persoanelor afectate.
La fel de problematic este accesul la consiliere psihologică și psihoterapie. În prezent, anumite servicii pot fi decontate în condiții limitate, prin intermediul unor specialități medicale sau programe specifice. Dar pentru cetățeanul obișnuit, care are nevoie de sprijin psihologic înainte ca problema să se transforme într-o patologie severă, accesul la consult medical de specialitate și tratament adecvat rămâne adesea dificil și costisitor.
Iată de ce consider că avem nevoie de un mecanism îmbunătățit de finanțare publică a serviciilor de consiliere psihologică și psihoterapie, inclusiv prin decontarea totală sau parțială a unui număr de ședințe, în baza unor criterii clare, similar cu abordarea din multe alte state ale UE.
Prevenția este, în mod evident, mult mai puțin costisitoare decât costurile sociale ale unui tratament tardiv, în condițiile în care intervenția psihologică precoce poate evita agravarea unor afecțiuni, pierderea locului de muncă, abandonul școlar, izolarea socială sau internarea.
Nu este suficient să îndemnăm tinerii confruntați cu adiții severe să ceară ajutor, dacă ajutorul este greu de găsit sau prea scump! Nu este suficient să declarăm sănătatea mintală o prioritate, dacă această prioritate nu se regăsește în bugete, infrastructură, personal și servicii concrete.
Avem nevoie de o schimbare de paradigmă, în măsură să conducă de la o abordare strict reactivă la una preventivă, de la instituționalizare la integrare în comunitate, de la servicii fragmentate la trasee integrate de îngrijire și tratament, de la cost suportat individual la responsabilitate publică.
Ziua Mondială a Sănătății Mintale trebuie să fie, și pentru țara noastră, un apel la acțiune coerentă și eficientă în domeniu și aceasta pentru simplul motiv că un stat modern nu poate considera sănătatea psihică a cetățenilor săi drept o problemă secundară.
Este nevoie de investiții, de politici coerente și de asumare politică, astfel încât problemele aferente sănătății mintale să nu mai poată fi considerate și poziționate la periferia politicilor publice!”